Poluarea atmosferica nu este aceeasi peste tot. In atmosfera sunt eliberati poluanti diferiti, dintr-o mare varietate de surse. Odata ajunsi in atmosfera, acestia se pot transforma in poluanti noi si se pot raspandi in toata lumea. Conceperea si punerea in aplicare a unor politici care sa abordeze aceasta complexitate nu reprezinta o sarcina usoara: Mai jos, este trecuta in revista legislatia Uniunii Europene referitoare la aer.

Cantitatea de poluanti emisi in aerul pe care il respiram s-a redus foarte mult din momentul in care UE a introdus politici si masuri care vizeaza calitatea aerului, in anii 1970. Emisiile poluante din multe dintre sursele majore, inclusiv transportul, industria si generarea de energie, sunt in prezent reglementate si, in general, in scadere, desi nu in masura in care se preconizase.

Masuri specifice pentru poluanti
Una dintre modalitatile prin care UE a reusit aceasta imbunatatire este stabilirea de limite obligatorii si neobligatorii valabile in intreaga Uniune pentru anumiti poluanti raspanditi in aer. UE a stabilit standarde pentru particule de anumite dimensiuni, pentru ozon, dioxid de sulf, oxizi de azot, plumb si alti poluanti care ar putea avea un efect daunator asupra sanatatii umane sau ecosistemelor. Principalele acte legislative care stabilesc limite in intreaga Europa includ Directiva din 2008 privind calitatea aerului inconjurator si un aer mai
curat pentru Europa (2008/50/CE) si Directiva-cadru din 1996 privind evaluarea si gestionarea calitatii aerului inconjurator (96/62/CE).
O alta abordare in materie de legiferare in vederea imbunatatirii calitatii aerului este stabilirea de limite anuale de emisii pentru anumiti poluanti. In aceste cazuri, tarile sunt responsabile pentru instituirea masurilor necesare pentru a se asigura ca nivelurile lor de emisii se situeaza sub plafonul stabilit pentru poluantul respectiv.
Protocolul de la Göteborg al Conventiei privind poluarea atmosferica transfrontaliera pe distante lungi (LRTAP) a Comisiei Economice pentru Europa a Organizatiei Natiunilor Unite, si Directiva UE privind plafoanele nationale de emisii (2001/81/CE) stabilesc in egala masura limite pentru tarile europene in legatura cu poluantii atmosferici, inclusiv acei poluanti responsabili pentru acidificare, eutroficare si poluarea cu ozon la nivelul solului. Protocolul de la Göteborg a fost revizuit in 2012, iar Directiva privind plafoanele nationale de emisii este planificata a fi revizuita in 2013.

Masuri specifice sectoarelor
Pe langa stabilirea de standarde de calitate a aerului pentru anumiti poluanti si plafoane anuale la nivel de tara, legislatia europeana este conceputa si pentru a viza in mod direct anumite sectoare care actioneaza ca surse de poluare atmosferica. Emisiile de poluanti atmosferici din sectorul industrial sunt reglementate, intre altele de Directiva din 2010 privind emisiile industriale (2010/75/UE) si de Directiva din 2001 privind limitarea emisiilor in atmosfera a anumitor poluanti provenind de la instalatii de ardere de mari dimensiuni (2001/80/CE). 
Emisiile provenind de la vehicule au fost reglementate printr-o serie de standarde referitoare la performanta si combustibili, inclusiv Directiva din 1998 privind calitatea benzinei si a motorinei (98/70/CE) si standardele de emisii provenind de la vehicule, numite standardele Euro. Standardele Euro 5 si 6 se refera la emisiile de la vehicule usoare, inclusiv autoturisme, camionete si vehicule comerciale. Standardul Euro 5 a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2011 si impune tuturor masinilor noi care intra sub incidenta legislatiei sa emita mai putine particule si oxizi de azot comparativ cu limitele stabilite. Euro 6, care va intra in vigoare in 2015, va impune limite mai stricte privind oxizii de azot emisi de motoarele diesel.
Exista, de asemenea, acorduri internationale care vizeaza emisiile de poluanti atmosferici in alte domenii ale transporturilor, precum Conventia din 1973 a Organizatiei Maritime Internationale pentru prevenirea poluarii de la nave (MARPOL), impreuna cu protocoalele sale suplimentare, care reglementeaza emisiile de dioxid de sulf provenind din transportul maritim.

Crearea imaginii de ansamblu
Un poluant este de obicei reglementat de mai mult de un act legislativ. Particulele, de exemplu, sunt vizate direct de trei masuri juridice europene (directivele privind calitatea aerului inconjurator si emisiile de poluanti atmosferici, precum si de limitele Euro referitoare la emisiile provenind de la vehiculele rutiere) si de doua conventii internationale (LRTAP si MARPOL). Unii dintre precursorii particulelor sunt inclusi in alte masuri juridice.
Punerea in aplicare a acestor legi este, de asemenea, un proces desfasurat in timp, si realizat in etape. Pentru particulele fine, Directiva privind calitatea aerului stabileste „valoarea tinta” de 25 μg/m3, care trebuia atinsa pana la 1 ianuarie 2010. Acelasi prag va deveni o „valoare limita” pana in 2015, implicand obligatii suplimentare. Pentru unele sectoare, politicile referitoare la aer ar putea viza initial anumiti poluanti in zone limitate din Europa. In septembrie 2012, Parlamentul European a adoptat revizuiri care au aliniat standardele UE privind emisiile de sulf de la nave la standardele Organizatiei Maritime Internationale din 2008. Pana in 2020, limita de sulf va fi de 0,5 % in toate zonele din jurul UE.
Pentru Marea Baltica, Marea Nordului si Canalul Manecii, in asa-numitele „zone de control al emisiilor de sulf”, Parlamentul European a stabilit o limita chiar mai stricta privind sulful, de 0,1 % pana in 2015. Avand in vedere ca sulful continut in combustibilul maritim este de 2700 de ori mai mare decat in combustibilul diesel conventional pentru masini, este clar ca acest act legislativ ofera motive serioase sectorului maritim pentru dezvoltarea si utilizarea de combustibili mai putin poluanti.

Punerea in practica
Actuala legislatie europeana privind calitatea aerului se bazeaza pe principiul ca statele membre ale UE isi impart teritoriile in mai multe zone de gestionare, in legatura cu care trebuie sa evalueze calitatea aerului utilizand masuratori sau crearea de modele. Majoritatea oraselor mari sunt declarate a fi astfel de zone. Daca intr-o zona sunt depasite standardele de calitate a aerului, statul membru trebuie sa raporteze acest lucru Comisiei Europene si sa explice motivele.
Tarilor li se mai cere, de asemenea, sa elaboreze planuri locale sau regionale in care sa explice ce masuri intentioneaza sa ia pentru imbunatatirea calitatii aerului. Ar putea, de exemplu, sa stabileasca asa-numite zone cu emisii-scazute, in care este restrictionat accesul vehiculelor mai poluante. Orasele pot, de asemenea, sa incurajeze o trecere la moduri de transport mai putin poluante, inclusiv mersul pe jos, mersul cu bicicleta si transportul in comun. Acestea pot asigura, de asemenea, dotarea surselor industriale si comerciale de combustie cu echipamente pentru controlul emisiilor, potrivit celor mai recente si mai adecvate tehnologii disponibile.
Cercetarea este, de asemenea, vitala. Nu doar ca aceasta ne pune la dispozitie noi tehnologii, dar ne imbunatateste si cunoasterea cu privire la poluantii atmosferici si efectele lor negative asupra sanatatii noastre si ecosistemelor. Integrarea celor mai recente cunostinte in legile si actiunile noastre ne va ajuta sa continuam sa imbunatatim aerul din Europa.

Informatii suplimentare
• Comisia Europeana – prezentare generala a legislatiei in domeniul aerului: http://ec.europa.eu/environment/air/index_en.htm 
• Revizuirea politicilor UE in domeniul aerului din 2013: http://ec.europa.eu/environment/air/review_air_policy.htm 
• Poluarea aerului potrivit CEE-ONU: http://www.unece.org/env/lrtap/welcome.html

Sursa: Agentia Europeana de Mediu, Signals 2013 – Every breath we take

Air legislation in Europe
Air pollution is not the same everywhere. Different pollutants are released into the atmosphere from a wide range of sources. Once in the atmosphere, they can transform into new pollutants and spread around the world. Designing and implementing policies to address this complexity are not easy tasks. Article presents an overview of air legislation in the European Union.
The amount of pollutants emitted into the air we breathe has been greatly reduced since the EU introduced policies and measures concerning air quality in the 1970s. Air pollution emissions from many of the major sources including transport, industry, and power generation are now regulated and are generally declining, albeit not always to the extent envisaged.